Creșterea este întârziată, dar persistentă: scăzută după 2 doze, crește lent (6 luni după a doua doză) și explodează după al treilea sau al patrulea rapel. Studiile din 2025 confirmă o persistență ridicată timp de mai multe luni/an după doze repetate, legată de expunerea antigenică prelungită (posibila persistență a ARNm sau Spike).
Publicat pe 3 ianuarie 2026 de pgibertie
Nu există date longitudinale solide privind nivelurile IgG4 specifice Spike după 2 ani de la ultima doză de vaccin ARNm,
La copii (studiu Pediatric Infectious Disease Journal, decembrie 2024), creșterea a fost semnificativă la 1 an după a doua doză.
Risc crescut de infecții de descoperire: Un studiu cheie din martie 2025 (Journal of Infection) arată că nivelurile ridicate de IgG4 (și un raport ridicat între IgG necitofile și IgG citofile) după rapelurile cu ARNm sunt asociate semnificativ cu un risc mai mare de infecții simptomatice (HR 1,8 pentru o creștere de 10 ori a IgG4). Reducerea funcțiilor efectoare: IgG4, care este antiinflamator, inhibă parțial răspunsurile proinflamatorii (ADCC, ADCP, activarea NK) ale IgG1/IgG3, chiar dacă totalul anticorpilor neutralizanți rămâne ridicat. Toleranță imună: Această „schimbare de clasă” către IgG4 imită un răspuns la expunerea cronică, favorizând toleranța, ceea ce ar putea facilita replicarea virală la o nouă expunere.
Iar IgG4 se află în centrul mecanismelor autoimune
Anticorpii IgG4 sunt anticorpi antiinflamatori (sau „blocanți”) care inhibă funcțiile efectoare proinflamatorii ale celorlalte subclase (IgG1 și IgG3), precum activarea complementului, fagocitoza dependentă de anticorpi (ADCP) sau citotoxicitatea celulară dependentă de anticorpi (ADCC).
Boală fibroinflamatorie sistemică (cunoscută anterior sub denumirea de boală sclerozantă), caracterizată prin infiltrat limfoplasmacic bogat în plasmocite IgG4+, fibroză storiformă și tumefacții tumorale, care afectează adesea pancreasul (pancreatită autoimună de tip 1), tractul biliar, glandele salivare/lacrimonul, orbitele, rinichii, retroperitoneul și aorta. Mecanism: probabil autoimun, cu rol al celulelor T/B și al citokinelor pro-fibrotice (IL-1β, TGF-β); rolul exact al IgG4 rămâne dezbătut (marker sau jucător?) Risc crescut de malignizări (limfoame, cancere solide).
În unele medii tumorale naturale sau în boala legată de IgG4 (IgG4-RD, o boală fibroinflamatorie rară), nivelurile ridicate de IgG4 pot promova evaziunea imună a celulelor canceroase prin blocarea acestor răspunsuri proinflamatorii, contribuind teoretic la progresia tumorală (studii precum Wang et al., 2020; Karagiannis et al., 2013). Ipotezele vaccinului IgG4 (2023-2025): Mai multe articole și recenzii (de exemplu, Uversky et al., 2023; Rubio-Casillas et al., 2024) emit ipoteza că creșterea IgG4 specifice Spike indusă de dozele repetate de vaccinuri cu ARNm ar putea să reducă funcțiile efectoare antivirale (toleranță la SARS-CoV-2).
Teoretic, să extindă un efect antiinflamator favorizând scăparea tumorii, prin blocarea IgG1 antitumorale sau inhibarea receptorilor Fcγ pe celulele imune înnăscute.
Acest articol, publicat în ianuarie 2026 în Frontiers in Immunology (DOI: 10.3389/fimmu.2025.1727049), confirmă o creștere semnificativă a nivelurilor IgG4 specifice SARS-CoV-2 după o doză de rapel bazată pe ARNm, indiferent de regimul de vaccinare primară (BNT162b2, ARNm-1273 sau heterolog cu ChAdOx1-S urmat de ARNm).
Boosterele ARNm au indus o creștere marcată a IgG4, în special la cei care au primit două doze primare de ARNm-1273 (Moderna). Aceasta a fost însoțită de o schimbare în distribuția subclaselor IgG: o creștere a proporției de IgG4 (și IgG1), cu o reducere a IgG3. Autorii notează că IgG4 are un rol imunoregulator și poate inhiba efectele pro-inflamatorii ale celorlalte subclase (IgG1 și IgG3). Ei menționează că această creștere a IgG4, legată de expunerea antigenică repetată sau prelungită, ar putea induce toleranță imunitară, dar subliniază că acest lucru necesită investigații suplimentare privind impactul său funcțional real.
Da, articolul (publicat în decembrie 2024 în The Pediatric Infectious Disease Journal) confirmă o creștere întârziată a IgG4 specifice proteinei SARS-CoV-2 Spike la copii (cu vârsta cuprinsă între 5 și 11 ani) la un an după două doze de BNT162b2 (Pfizer, 10 µg). Punctele cheie ale acestui studiu (pe o cohortă mică de 14 copii): Inițial (la 5 săptămâni după a doua doză), răspunsul este dominat de IgG1 și IgG3 (pro-inflamator).
La un an, a existat o creștere semnificativă a IgG4 (și IgG2), similar cu ceea ce a fost descris la adulți (trimitere la Irrgang et al., 2023, printre altele).
Autorii descriu IgG4 ca fiind un anticorp „antiinflamator” sau „blocant”, incapabil să activeze eficient funcțiile efectoare (cum ar fi fagocitoza sau activarea complementului).
Ei subliniază importanța unei mai bune înțelegeri a acestui mecanism, în special odată cu dezvoltarea de noi vaccinuri cu ARNm.
Nu există nicio mențiune sau sugestie a unei legături cu un risc crescut de cancer. Articolul rămâne prudent și solicită studii mai ample pentru a evalua implicațiile pe termen lung pentru imunitate.
Acest fenomen de creștere a IgG4 după doze repetate de ARNm a fost bine documentat din 2023 (Irrgang et al., Buhre et al. etc.) și este mai pronunțat în cazul vaccinurilor ARNm decât în cazul vectorilor adenovirali. Ea este legată de expunerea antigenică repetată, favorizând o „schimbare de clasă” către subclasele antiinflamatorii.
Știam că ARNm duce la un dezechilibru în anticorpii celor „vaccinați”, cu o proliferare a IGG4. Un nou studiu confirmă acest lucru la un an după injectare.
Problema nu se limitează la COVID, ci la TOATE VACCINELE cu ARNm.
Pe scurt, raportăm o creștere a nivelului IgG4 specific Spike la copii la un an după vaccinarea cu BNT162b2, similar cu efectul observat la adulți. Deși studiul nostru nu poate prezice efectele la nivelul populației din cauza dimensiunii mici a cohortei, acesta oferă o perspectivă asupra dinamicii longitudinale a compoziției subclasei IgG specifice Spike la copii. Răspunsurile IgG4 ar trebui să primească o atenție sporită în sănătate și boală, în special în contextul vaccinării cu ARNm. Înțelegerea mecanismului neobișnuit care declanșează producția de IgG4 este crucială, deoarece mai multe vaccinuri mRNA sunt în prezent în curs de dezvoltare și ar putea ajunge în curând pe piața mondială.
Francezii Irrgang și colab. au fost primii care au raportat o proporție crescută de IgG4 specifice Spike SARS-CoV-2 la adulți, începând după a doua doză și crescând în continuare după a treia doză de vaccin ARNm, rezultând până la 19,27% din nivelurile totale de IgG specifice Spike. În plus, ei au observat o capacitate redusă a anticorpilor specifici Spike de a media fagocitoza celulară dependentă de anticorpi și depunerea complementului, precum și frecvențe substanțiale de celule B IgG4-switched. La adulți, acest efect specific ARNm pare să fie mai pronunțat la indivizii naivi la infecție.
Cu cât sunt mai multe doze, cu atât IgG4 se multiplică mai mult în organism. IgG4 este un anticorp unic care are cea mai mică concentrație dintre subtipurile IgG la persoanele sănătoase, iar funcția sa nu a … Read more →
Distribuția, abundența, acțiunile, proprietățile și posibilele mecanisme ale IgG4 au fost studiate în eșantioane de cancer uman și în modele tumorale animale utilizând o gamă largă de tehnici in vitro și in vivo.
Într-o cohortă de pacienți cu cancer esofagian, am constatat că limfocitele B care conțin IgG4 și concentrația IgG4 au fost semnificativ crescute în țesuturile canceroase și că concentrațiile IgG4 au fost crescute în serul pacienților cu cancer. Ambele au fost asociate pozitiv cu creșterea malignității cancerului și a prognosticului nefavorabil, adică nivelurile mai ridicate de IgG4 păreau să fie asociate cu o creștere mai agresivă a cancerului.
Am constatat că aplicarea topică a IgG4 a accelerat în mod semnificativ creșterea cancerului mamar și colorectal inoculat și a papiloamelor cutanate induse de carcinogen. De asemenea, am testat anticorpul nivolumab pentru imunoterapia cancerului, care era IgG4 în natură cu o mutație stabilizatoare S228P, și am constatat că acesta a promovat în mod semnificativ creșterea cancerului la șoareci. Acest lucru ar putea oferi o explicație pentru apariția recentă a bolii hiperprogresive asociate uneori cu imunoterapia cancerului.
În acest studiu, am constatat că IgG4 a reacționat cu IgG1 nu numai pe Western blots, ci și pe secțiuni de țesut canceros. Am demonstrat că IgG4 nespecifică cancerului a reacționat cu IgG1 specifică cancerului legată de celulele canceroase. Acest lucru ar permite IgG4 să blocheze răspunsul imunitar efector ulterior care, în caz contrar, ar detecta și ar distruge celulele canceroase. Studiul nostru a fost primul care a demonstrat în țesuturi canceroase că IgG4 nespecifică cancerului a fost capabilă să se lege de IgG1 legată de cancer, blocând astfel imunitatea împotriva cancerului indusă de anticorpii specifici cancerului.
Rezultatele noastre sugerează că acești anticorpi IgG4 ar putea avea efecte secundare nedorite prin inhibarea răspunsurilor imune locale și promovarea indirectă a creșterii cancerului.
imaginea din partea de sus a paginii: Universitatea de Științe din Tokyo
