Nu există încă un consens recunoscut oficial cu privire la originile virusului COVID-19 care a dus la apariția unei închideri globale. La patru ani de la apariția primului focar în Wuhan, China, nu a fost identificată nicio sursă animală definitivă. Inițial, ideea că virusul COVID-19 ar fi putut proveni dintr-un laborator a fost respinsă ca o teorie a conspirației, însă această perspectivă câștigă teren, inclusiv în rândul diverselor agenții guvernamentale și personalități politice din SUA, până în punctul în care este considerată din ce în ce mai mult originea credibilă. Această schimbare ridică întrebări esențiale cu privire la motivul pentru care oamenii de știință au respins atât de repede o explicație plauzibilă pentru originile pandemiei. Au avut informații pe care au ales să nu le dezvăluie?
Dovezile unei scurgeri în laborator
Matt Ridley, scriitor științific și coautor al cărții „Viral: The Search for the Origin of COVID-19„, discută despre dovezile convingătoare care susțin teoria scurgerilor din laborator și despre modul în care s-au făcut încercări de suprimare a acestora. Una dintre cele mai semnificative dovezi este propunerea de proiect Defuse, care a apărut public în septembrie 2021. Această propunere, creată de EcoHealth Alliance în colaborare cu Wuhan Institute of Virology (WIV), a prezentat planuri pentru experimente care implică sarbecovirusuri derivate din lilieci. În special, un experiment a vizat introducerea unei secvențe genetice specifice într-un virus – o secvență care a apărut ulterior în SARS-CoV-2. Ridley subliniază faptul că oamenii de știință au prezentat un plan clar de a introduce această secvență la joncțiunea S1/S2 a genei spike a unui virus SARS-CoV exact la momentul și în locul de început al pandemiei. Acest detaliu este crucial, deoarece sugerează că cercetătorii nu numai că studiau acești viruși, ci și îi manipulau în moduri care ar fi putut avea consecințe nedorite. În plus, experimentul urma să fie efectuat la nivelul doi de biosecuritate (BSL-2), care este semnificativ și periculos de puțin sigur decât ceea ce ar fi necesar în mod obișnuit pentru astfel de experimente. Acest lucru ridică semne de alarmă cu privire la protocoalele de siguranță urmate în timpul unor astfel de cercetări cu risc ridicat.
Un alt argument în favoarea unei scurgeri de laborator este anomalia geografică. Pandemia a început în Wuhan, care este departe de rezervorul natural al virusului. De asemenea, cele mai apropiate nouă rude ale SARS-CoV-2 erau toate, la începutul pandemiei, stocate în congelatoarele aceluiași laborator din Wuhan. Acel laborator care efectua cele mai ample cercetări asupra virusurilor de tip SARS din lume.
Integritatea științifică și discursul public
Modelul oamenilor de știință proeminenți care neagă public plauzibilitatea unei scurgeri de informații din laborator, recunoscând în același timp în privat probabilitatea acesteia, este deosebit de îngrijorător, iar lipsa de onestitate științifică ridică semne de întrebare cu privire la integritatea științei în general. Ridley subliniază faptul că această discrepanță a devenit evidentă atunci când Congresul SUA a citat înregistrările autorilor lucrării influente„The Proximal Origin of SARS-CoV-2„, care a respins teoria scurgerii din laborator. Autorii au fost însărcinați de Anthony Fauci și alții să scrie ceea ce la început s-a dorit a fi un articol echilibrat, dar în cele din urmă, după ce autorii au fost asigurați, au concluzionat că o scurgere din laborator era puțin probabilă. Cu toate acestea, comunicările interne au dezvăluit că mulți autori credeau altceva, unul dintre ei referindu-se la aceasta ca fiind „al naibii de probabilă”. Ridley subliniază că faptul că acești oameni de știință au comunicat în privat despre îngrijorările lor cu privire la originea virusului, în timp ce au afirmat public că acesta nu a fost manipulat în laborator, reprezintă o abatere științifică și pune sub semnul întrebării nu numai integritatea lor științifică, ci și dacă motivațiile politice au influențat declarațiile lor publice. El susține, de asemenea, că astfel de acțiuni subminează încrederea în instituțiile științifice și solicită responsabilitate.
Influențe economice și politice asupra discursului științific
Factorii politici pot juca, de asemenea, un rol în suprimarea discuțiilor despre teoria scurgerilor din laborator. Ridley observă, de asemenea, că mediul academic occidental a devenit din ce în ce mai dependent de finanțările și colaborările chineze. De exemplu, multe universități occidentale depind în mare măsură de studenții chinezi invitați, iar revistele științifice câștigă foarte mulți bani din taxele de publicare chinezești. Această dependență conduce la o autocenzură în rândul oamenilor de știință și al instituțiilor occidentale în ceea ce privește criticile la adresa Chinei, iar unii oameni de știință și-au exprimat îngrijorarea că dezvăluirea adevărului cu privire la originile COVID-19 ar putea, într-adevăr, afecta relațiile internaționale. Reticența de a aborda această chestiune foarte problematică este alarmantă, în special având în vedere bilanțul devastator al pandemiei – aproximativ 28 de milioane de vieți pierdute la nivel mondial.
Necesitatea unei dezbateri deschise
În ciuda interesului tot mai mare al publicului pentru explorarea teoriei scurgerilor din laborator, multe instituții științifice evită să discute despre aceasta. Ridley povestește experiențele sale în încercarea de a organiza dezbateri pe această temă, doar pentru a întâmpina rezistență din partea organizațiilor științifice prestigioase. Această tăcere este asurzitoare și indică o lipsă de dorință de a aborda adevăruri incomode. Într-o dezbatere recentă la care a participat, opinia publică a evoluat semnificativ în favoarea teoriei scurgerilor din laborator după ce el și-a prezentat argumentele, evidențiind o discrepanță între consensul științific și credința publică.
Concluzie
Ancheta în curs privind originile COVID-19 este crucială nu numai pentru înțelegerea acestei pandemii, ci și pentru prevenirea viitoarelor epidemii. Pe măsură ce se adună dovezi care susțin posibilitatea unei scurgeri de informații din laborator, este imperativ ca oamenii de știință și instituțiile să acorde prioritate transparenței și responsabilității în fața considerațiilor politice. Miza este prea mare pentru a ignora o potențială conduită necorespunzătoare sau pentru a evita discuțiile incomode despre modul în care un astfel de eveniment catastrofal ar fi putut avea loc. Dacă COVID-19 provine într-adevăr dintr-o scurgere de laborator, ar fi cel mai grav accident științific din istorie, cu implicații mult mai mari și consecințe de mare amploare decât orice catastrofă industrială.
Un alt aspect îngrijorător este Evenimentul 201, o simulare de pandemie care a avut loc în 2019 și a fost găzduită de Bill Gates împreună cu Avril Haines, directorul adjunct al CIA. Într-un interviu recent, Robert Kennedy Jr. a întrebat: „Ce caută CIA la un forum de sănătate publică? Ei nu se ocupă cu sănătatea publică. Fac lovituri de stat”. Comentariul său sugerează că în spatele simulării ar fi putut exista și alte motive decât simplele pregătiri pentru o potențială pandemie. Legăturile foarte strânse dintre filantropie, securitatea națională și sănătatea publică sunt un aspect care merită să fie analizat mult mai atent.
În general, este absolut necesară interzicerea totală a tuturor cercetărilor privind câștigurile de funcționalitate, necesitatea unor protocoale de siguranță mult mai stricte pentru laboratoarele care se ocupă de patogeni periculoși, nevoia absolută de transparență și onestitate în cadrul societății științifice și o discuție despre cum să se echilibreze sănătatea globală, siguranța națională cu cercetarea. Societatea științifică și politicienii noștri au un drum foarte lung de parcurs pentru a începe măcar să restabilească încrederea.
Ascultați interviul lui Matt Ridley acordat de Spiked sau citiți articolele de pe pagina lor web aici sau aici:
