Un studiu recent publicat concluzionează că, având în vedere vegetația luxuriantă de acum zece mii de ani, conținutul de CO2 din atmosferă trebuie să fi fost semnificativ mai mare decât sugerează calotele de gheață. Prin urmare, nivelul din acea perioadă trebuie să fi fost în același interval cu cel de astăzi.
Sursă: Report24.news, Heinz Steiner, 16 noiembrie
Discursul modern privind clima este redus la o simplă narațiune: emisiile umane de CO2 ca unic motor al schimbărilor globale. Cu toate acestea, un studiu recent intitulat„Historical CO2 Levels in periods of global Greening„, realizat de Frans J. Schrijver și publicat de SCC, răstoarnă în mod riguros această iluzie. Chiar și în urmă cu 10 000 de ani, la începutul Holocenului, Pământul era aparent mult mai verde decât în prezent – cu o acoperire forestieră mai mare cu peste 50 %. Prin urmare, este puțin probabil ca CO2 să fi fost atunci la nivelul de 280 ppm sugerat de calotele de gheață.
Analiza arată în mod clar că, pentru a realiza o astfel de creștere ecologică, sunt necesare niveluri de CO2 cel puțin echivalente cu nivelul actual de 420 ppm. Cu alte cuvinte: Natura nu ar fi fost capabilă să producă densitatea de vegetație pe care a obținut-o în mod evident atunci la concentrațiile de CO2 presupus „scăzute”. Cercetătorul se bazează pe legea dovedită Mitscherlich, care descrie relația dintre fertilizarea cu CO2, disponibilitatea apei și a nutrienților și efectul de diminuare al CO2. Prin urmare, nivelurile ridicate de CO2 au fost o necesitate fizică pentru creșterea observată, nu o invenție modernă.
Situația devine și mai interesantă atunci când ne uităm la emisiile naturale de CO2: Studiul ilustrează faptul că Pământul însuși și-a cvadruplat emisiile de CO2 începând cu 1750 – de la 166 la 210 gigatone de carbon pe an – în timp ce contribuția umană a rămas relativ mică, de la 0 la 11 gigatone. Acest lucru înseamnă că principalele cauze ale creșterii emisiilor de CO2 au fost sursele naturale, nu instalațiile noastre industriale, centralele pe cărbune sau motoarele cu combustie. Cifrele globale de CO2 nu fac oricum diferența între CO2 „natural” și „antropogen”. Pământul a fost întotdeauna un sistem dinamic de CO2 în care oamenii reprezintă doar o mică parte.
Ceea ce vedem aici este mai mult decât un mic indiciu statistic: este o lovitură sistematică dată cadrului narativ al alarmiștilor climatici. Mesajul lor central – niveluri istorice scăzute de CO2, creștere dramatică datorată oamenilor – se dovedește a fi o construcție care nu rezistă nici fizic, nici biologic. Pământul era verde, nivelurile de CO2 erau ridicate, iar oamenii nu aveau practic nicio influență.
