Uniunea Creștin-Democrată (CDU/CSU) și Partidul Social-Democrat (SPD) depășesc limitele restricționării drepturilor democratice: cei condamnați de două ori pentru incitare la ură (Volksverhetzung) nu vor mai putea candida sau fi aleși în viitor. Aceasta reprezintă o încălcare semnificativă a normelor democratice.
Legea împotriva incitării la ură este deja vag formulată și lasă mult loc justiției politizate. Suntem deja martori la cazuri în care procedurile sunt respinse sau judecate cu standarde duble bazate pe „convingeri politice”. Cu toate acestea, în loc să corecteze această problemă, CDU/CSU și SPD agravează și mai mult situația. Există îngrijorări cu privire la faptul că această lege ar putea fi utilizată selectiv împotriva figurilor nepopulare din opoziție.
Dreptul la vot este o componentă fundamentală a democrației și nu ar trebui să fie folosit în mod abuziv ca instrument politic. Până acum, acest drept putea fi pierdut doar în cazuri extreme, cum ar fi înaltă trădare sau fraudă electorală. Acum, incitarea la ură, un concept deja flexibil, urmează să fie inclusă în această categorie. Aceasta reprezintă o evoluție periculoasă.
Acest lucru echivalează în esență cu controlul statului asupra concurenței politice. Libertatea de exprimare este restricționată și mai mult, îngustând coridorul de opinii acceptabile. Cu toate acestea, o democrație prosperă prin dezbateri libere – nu prin urmăriri penale arbitrare și restricții ale dreptului de vot.
Aceste planuri nu reprezintă o amenințare doar pentru partidele individuale, ci pentru toată lumea. Astăzi afectează opoziția politică – mâine ar putea afecta pe oricine își exprimă criticile.
O democrație fără libertate de exprimare reală nu mai poate fi numită democrație.
