Două revizuiri masive ale reglementărilor trec în prezent prin mecanismul de la Bruxelles și aproape nimeni din afara lobby-ului agrochimic nu le acordă atenție. Mass-media mainstream, cumpărată și plătită, păstrează tăcerea în această privință. Una dintre revizuiri rescrie normele pentru fiecare sămânță, tubercul, butași și răsaduri vândute în Europa (Regulamentul privind materialul de reproducere a plantelor, PRM). Cealaltă dereglementează o întreagă generație de culturi modificate genetic (noile tehnici genomice, NGT – gândiți-vă la CRISPR fără eticheta de OMG). Ambele modificări sunt prezentate drept „modernizare” și „favorabile inovării”. Ambele reprezintă, în realitate, cea mai mare acaparare a puterii asupra sistemului alimentar european de la Revoluția verde încoace.
Legea semințelor.
Comisia dorește ca fiecare soi comercializat să fie înregistrat și să treacă testele costisitoare DUS (Distincție, Uniformitate, Stabilitate) și VCU (Valoare pentru cultivare și utilizare). Acest sistem a fost conceput pentru hibrizii industriali vânduți la tonă. Funcționează foarte bine dacă sunteți Bayer, Corteva sau Syngenta și puteți cheltui între 50 000 și 100 000 de euro pe soi. Este letal dacă ești o mică companie suedeză de semințe precum Runåbergs Fröer, un crescător danez de roșii moștenite din moștenire sau o cooperativă italiană de fermieri care păstrează porumbul local.
Rezultatul nu va fi semințe mai sigure. Rezultatul va fi mai puține semințe. Mii de soiuri crescute de agricultori, ecologice, adaptate la nivel regional și cu polenizare deschisă vor dispărea pur și simplu de pe piața legală, deoarece nimeni nu-și poate permite să îndeplinească formalitățile administrative. Propria evaluare de impact a Comisiei admite că „materialul eterogen” și „soiurile organice adecvate producției organice” vor suporta costuri mai mari, dar totuși merge înainte. Biodiversitatea nu este o problemă; este obiectivul.
Noua tehnică genomică
Apoi vine propunerea NGT, adevărata capodoperă a împlinirii dorințelor corporatiste. Plantele din „Categoria 1” Noi tehnici genomice – care include aproape tot ce brevetează cele patru mari companii – vor fi tratate ca și cum ar fi fost crescute în mod convențional. Fără evaluare a riscurilor. Nici o metodă de detectare. Fără trasabilitate. Fără etichetă. Dar – și acesta este geniul bolnav – brevetele rămân pe deplin aplicabile. Astfel, un porumb modificat genetic care este „echivalent cu cel convențional” din punct de vedere juridic poate fi deținut, licențiat și judecat timp de douăzeci de ani.
Imaginați-vă un grâu tolerant la secetă care apare pe piață în 2028. Fermierii îl adoră. Ei păstrează semințele, așa cum au făcut fermierii europeni timp de 10 000 de ani. Bayer trimite avocații. Fermierul își pierde ferma pentru că o modificare invizibilă, neetichetată, nedetectabilă este acoperită de brevetul EP12345678. Aceasta nu este science fiction; este exact ceea ce pregătește Comisia.
Începând de astăzi, ambele dosare sunt încă în dezbatere. Președinția maghiară este disperată să le închidă înainte de Crăciunul anului 2025. Lobby-ul biotehnologiei – Euroseeds, Copa-Cogeca, CropLife – publică anunțuri pe pagini întregi și trimite zilnic scrisori prin care solicită un rezultat „bazat pe știință” (traducere: dați-ne tot ce ne dorim). Între timp, 420 de organizații ale societății civile, federații organice, mișcări țărănești și chiar unele state membre protestează că acest lucru va distruge suveranitatea semințelor. Acestea sunt ignorate.
Nu este vorba despre hrănirea lumii. Europa produce deja suficiente calorii pentru a se hrăni de două ori. Este vorba despre cota de piață. Patru companii controlează deja aproximativ 65 % din piața mondială a semințelor comerciale. Aceste două regulamente vor împinge această cifră spre 80-90 % într-o generație de acum încolo. Tot ceea ce nu este brevetat va fi ilegal sau imposibil din punct de vedere economic.
Dacă vi se pare extrem, amintiți-vă de perioada 2013-2014. Un regulament aproape identic privind semințele a fost retras după ce o jumătate de milion de europeni au protestat. O putem face din nou. Trilogurile nu sunt finalizate. Deputații europeni încă mai pot fi inundați cu corespondență. Guvernele naționale încă mai pot bloca în Consiliu.
Aceste legi nu sunt inevitabile. Ele sunt alegeri – iar în acest moment Uniunea Europeană alege monopolul corporatist în detrimentul rezilienței, uniformitatea în detrimentul diversității și viața brevetată în detrimentul patrimoniului comun.
Este timpul să le spunem, cu voce tare, că refuzăm.
