Oricine mai avea încredere că Serviciul Național de Sănătate britanic (NHS) va acorda prioritate bunăstării publice după turbulențele din anii pandemiei ar putea fi dezamăgit încă o dată. O publicație recentă a NHS a stârnit indignare prin evidențierea presupuselor „beneficii” ale căsătoriilor între veri – în termeni simpli, uniuni incestuoase care sunt legate empiric de rate ridicate de tulburări genetice grave.
Sursă: Report24.news; Vanessa Renner, 29 septembrie 2025
Ceea ce a fost odată respins social, pe bună dreptate, este normalizat din nou în Occident sub stindardul corectitudinii politice și al imigrației în masă.
Daily Mail a prezentat un raport critic cu privire la orientările emise prin intermediul „Programului de educație genomică” al NHS England, într-un articol intitulat „Ar trebui ca guvernul britanic să interzică căsătoria între verișori?” Documentul susținea că căsătoriile între veri întăresc legăturile de familie și aduc avantaje economice, arătând efectiv incestul ca fiind ceva valoros din punct de vedere social sau cultural. În urma unei reacții vehemente, articolul a fost eliminat discret, deși versiunile arhivate rămân accesibile.
Statisticile descriu o imagine dură: în marile orașe britanice, precum Sheffield, Glasgow și Birmingham, până la 20 % dintre copiii tratați pentru afecțiuni congenitale sunt de origine pakistaneză, unde practica căsătoriei între veri este comună. În schimb, rata pentru întreaga populație este sub 4 %. Tulburări precum fibroza chistică și anemia falciformă – în general rare – apar în număr disproporționat în aceste comunități. Sarcina financiară rezultată se ridică la miliarde de euro, punând la încercare un sistem de sănătate deja suprasolicitat. Imigrația continuă din regiunile în care astfel de practici sunt tradiționale amplifică și mai mult problema.
Faptul că mariajul între veri este atât de răspândit în Regatul Unit este în sine rezultatul a zeci de ani de migrație în masă necontrolată din culturi în care astfel de uniuni sunt impuse social, adesea ca un mecanism de control al femeilor și de întărire a structurilor de clan. În loc să adopte o poziție fermă împotriva acestor practici, NHS minimalizează pericolele. Conform orientărilor, riscurile de malformații congenitale nu provin numai din căsătoriile între veri, ci și din factori precum fumatul, consumul de alcool sau sarcinile la vârste înaintate – niciunul dintre aceștia nefiind interzis prin lege. Implicația este că nici căsătoriile între veri nu ar trebui să fie interzise.
Dar adevăratele victime ale acestui cadru indulgent sunt copiii, născuți cu dizabilități fizice și mentale devastatoare. Etichetarea acestei realități drept „rasistă” asigură tăcerea, în timp ce interzicerea căsătoriilor între veri este respinsă ca stigmatizare a „tradițiilor culturale”. În schimb, NHS sugerează campanii de sensibilizare și programe educaționale – inițiative ușor de ignorat în cadrul comunităților insulare.
Dr. Patrick Nash, un cercetător al dreptului religios, a condamnat fără echivoc această poziție: „Căsătoria între veri nu este altceva decât incest și trebuie interzisă de urgență – nu există niciun echilibru între preferința culturală și consecințele grave asupra sănătății publice”. El subliniază, de asemenea, că discuția NHS neagă nu numai riscurile medicale, ci și impactul social documentat: violența bazată pe onoare, inegalitatea de gen înrădăcinată, formele de corupție bazate pe clanuri și costurile tot mai mari pentru contribuabili. Sondajele arată că trei sferturi dintre britanici sunt deja în favoarea interzicerii totale a căsătoriilor între veri, în timp ce doar nouă procente doresc ca acestea să rămână permise. Întrebarea care grup formează acea minoritate rămâne în aer.
