Un nou studiu științific de amploare arată că aproape 100% din creșterea accelerată a nivelului mării, care este semnificativ mai mică decât estimările IPCC, NU se datorează schimbărilor climatice sau emisiilor umane, ci evenimentelor locale. IPCC a supraestimat în mod constant ipotezele privind nivelul mării în contextul schimbărilor climatice.
O analiză globală cuprinzătoare a schimbărilor nivelului mării a constatat că proiecțiile actuale ale IPCC supraestimează în mod constant ratele reale de creștere a nivelului mării observate la stațiile de măsurare a mareelor din întreaga lume. Studiul, A Global Perspective on Local Sea Level Changes (O perspectivă globală asupra schimbărilor locale ale nivelului mării), publicat în Journal of Marine Science and Engineering, a comparat zeci de ani de date observaționale cu proiecțiile climatice contemporane pentru a evalua acuratețea acestora.
Cercetătorii au analizat două seturi majore de date globale: Serviciul permanent pentru nivelul mediu al mării (PSMSL), cu 204 locații calificate, și Sistemul global de observare a nivelului mării (GLOSS), cu 39 de locații care îndeplinesc criterii stricte ce necesită cel puțin 60 de ani de date și 80% disponibilitate a datelor. Selecția s-a axat pe stațiile cu date recente care se extind cel puțin până în 2015.
Datele observaționale au evidențiat rate modeste de creștere a nivelului global al mării. Stațiile PSMSL au indicat o rată medie de 1,4 mm pe an, cu o mediană de 1,5 mm pe an, în timp ce stațiile GLOSS au înregistrat rate ușor mai mari, cu o medie de 1,7 mm pe an și o mediană de 1,9 mm pe an. Majoritatea locațiilor au înregistrat creșteri mai mici de 5 mm pe an.
Din analiză au reieșit în mod clar modele regionale. Nivelul mării a scăzut efectiv în unele zone, în special în jurul Mării Baltice și pe coasta de vest a Canadei. În schimb, s-au înregistrat rate ridicate de până la 10 mm pe an în anumite locuri din Pacific, de-a lungul coastei americane a Golfului, coastei de vest a Indiei, Japoniei, Thailandei și Australiei. În special, ratele ridicate și scăzute au apărut adesea în imediata apropiere, indicând influențe locale puternice.
Analiza statistică pentru accelerare a arătat că doar 13% din locațiile PSMSL și 23% din locațiile GLOSS au prezentat o accelerare semnificativă a ratelor de creștere a nivelului mării, mult mai puține decât ar sugera proiecțiile climatice.
Cea mai semnificativă constatare se referă la supraestimarea sistematică de către proiecțiile IPCC. Majoritatea locațiilor au prezentat rate proiectate de IPCC mai mari decât ratele observate. Coasta Atlantică a Americii de Nord a prezentat cele mai mari discrepanțe, cu o supraestimare de 4-5 mm pe an. Regiunile Mării Nordului și Mării Baltice au prezentat o supraestimare a proiecțiilor IPCC cu o medie de 2 mm pe an, în timp ce Coasta Pacifică a Americii de Nord și Australia au demonstrat un acord mai bun, cu o supraestimare limitată la maximum 1 mm pe an.
Cercetătorii au identificat diverși factori locali care explică modelele observate ale nivelului mării. Ajustarea izostatică glaciară face ca pământul să se ridice în fostele locații ale stratului de gheață, în timp ce se scufundă în zonele înconjurătoare, explicând scăderea nivelului mării în jurul Mării Baltice. Activitatea tectonică a avut efecte clare în Japonia, inclusiv schimbări dramatice în urma cutremurului Tohoku din 2011, unde o stație a scăzut cu peste 80 cm. Subsidențele cauzate de solurile moi, extracția apelor subterane și încărcarea cu sedimente au afectat mai multe zone de coastă.
Studiul a utilizat o metodologie riguroasă, folosind analiza mareelor mai degrabă decât mijloace aritmetice simple pentru a calcula schimbările nivelului mării și încorporând cicluri multianuale ale mareelor care se întind pe 8,85 și 18,61 ani. Testele statistice au inclus teste F cu corecția Bonferroni pentru a ține cont de comparațiile multiple în cadrul setului de date globale.
Aceste constatări ridică întrebări importante cu privire la fiabilitatea proiecțiilor actuale ale nivelului mării utilizate pentru planificarea coastelor și adaptarea la schimbările climatice. Supraestimarea sistematică în majoritatea locațiilor globale sugerează că proiecțiile IPCC ar putea necesita o recalibrare bazată pe tendințele observate în lumea reală. Cercetarea demonstrează importanța critică a datelor observaționale pe termen lung în validarea și îmbunătățirea modelelor climatice utilizate pentru planificarea viitoare și deciziile politice.
