Aș dori să ofer o serie de reflecții pentru a ajuta la înțelegerea a ceea ce se întâmplă de câțiva ani în această țară (și poate în aproape toate țările dezvoltate) în ceea ce privește munca, intenția din spatele acestor politici și ceea ce putem face pentru a schimba această situație.
Cu doar câteva decenii în urmă, orice tânăr care intra pe piața muncii câștiga suficient pentru a trăi independent și cu demnitate.
Acești bani le-au permis să plătească ipoteca sau chiria pentru un apartament modest, alimente, electricitate, telefon etc., toate acestea fiind necesare pentru a trăi independent.
După crearea deliberată a ultimei bule imobiliare (în jurul anului 2008) și cu scuza unei CRIZE ECONOMICE majore cauzate de această bulă, au profitat de situație pentru a pune în aplicare reforme ale muncii care au legalizat condiții de angajare care au fost de neconceput până atunci.
Aceste reforme ale muncii au permis:
– Concedierea liberă, cu încorporarea cauzei de concediere „Scăderea continuă și voluntară a randamentului lucrătorului”. Niciun judecător nu va pune în discuție sau nu va investiga aceste cauze, permițând întreprinderilor, după recunoașterea nedreptății concedierii și plata despăgubirilor, să procedeze la concedierea lucrătorului.
Înainte de aceste reforme, era foarte dificil să concediezi un lucrător cu un contract permanent fără ca acesta să fi comis o infracțiune foarte gravă care să justifice o astfel de concediere.
Aceste concedieri erau necesare deoarece angajații concediați (cu condiții decente) erau un exemplu negativ și o referință periculoasă pentru noii angajați. Prin eliminarea acestor angajați, tinerii erau împiedicați să întrebe de ce ei, care îndeplineau sarcini similare cu cele ale angajaților mai vechi, erau plătiți cu salarii mult mai mici.
– Reducerea semnificativă a cuantumului indemnizației de concediere, făcând aceste concedieri „mult mai profitabile” pentru întreprinderile care le efectuează.
– Contracte „à la carte” cu modalități contractuale total suprarealiste, cum ar fi contractele cu durată determinată-discontinuă, contractele cu timp parțial și contractele cu program de lucru neregulat.
Unde sunt sindicatele care solicită eliminarea acestor contracte?
Ei nu sunt văzuți nicăieri și nici nu se așteaptă să apară.
Prin aceste noi tipuri de contracte, se trece peste salariul minim prevăzut în „salariul minim interprofesional”, care, deși total insuficient, este superior salariilor pe care le câștigă mulți tineri. Aceste contracte permit, de asemenea, elaborarea programului de lucru al lucrătorului aproape fără restricții.
– Eliminarea a milioane de locuri de muncă înlocuite de noile tehnologii și de mașinile automatizate, cu sărăcirea consecventă a multor persoane concediate, iar aceste noi locuri de muncă (prestate la distanță și/sau de mașini robotizate) sunt scutite de impozite care ar compensa pierderea de bani colectați din salariile lucrătorilor înlocuiți. Aceste venituri sunt utilizate pentru plata pensiilor și a serviciilor publice precum sănătatea și educația.
Prin această reducere a veniturilor fiscale, ei pregătesc terenul pentru a justifica reducerile pensiilor, care, în multe cazuri, depășesc cu mult aceste salarii mizerabile și care, pentru a fi plătite, nu pot fi acoperite de veniturile lucrătorilor activi.
Cunosc tineri care lucrează în condiții foarte precare, care nu câștigă mai mult de 900 de euro pe lună și ale căror locuri de muncă, înainte de 2008, erau valoroase și bine plătite.
Intenția din spatele acestor politici nu este alta decât eliminarea clasei de mijloc, lăsând în urmă o minoritate de muncitori sclavi prost plătiți, o parte semnificativă a populației fără loc de muncă care primește un salariu minim universal pe care îl va primi atât timp cât se comportă bine, face ceea ce sistemul îi spune să facă și nu protestează, și o elită minoritară (protejată de reprezentanții noștri politici) cu privilegii și resurse nelimitate.
Aceste politici nu îi afectează doar pe tinerii care suferă de pe urma lor, ci și economiile fragile ale părinților lor și ale membrilor apropiați ai familiei, care trebuie să își ajute copiii să facă față cheltuielilor.
Iar întrebarea care se pune este:
Ce putem face în fața acestei situații?
Ca soluții, am putea sugera:
– Nu colaborați cu exploatarea lucrătorilor despre care știm că lucrează în condiții precare.
Acordați o atenție deosebită achizițiilor online, care reduc semnificativ locurile de muncă și folosesc lucrători (șoferi de livrare) care sunt exploatați în condițiile descrise mai sus. Să nu cumpărăm online, chiar dacă este puțin mai ieftin, dacă putem cumpăra produsul într-un magazin deservit de oameni.
– Efectuarea de plăți în numerar care nu generează comisioane bancare pentru proprietarii de întreprinderi, nu permit urmărirea obiceiurilor noastre de cumpărare și vor împiedica punerea în aplicare a monedelor digitale și a tot ceea ce aceasta presupune (CDBC).
– Noi, cei care am lucrat înainte de 2008, avem obligația de a transmite experiențele și cunoștințele noastre acestor tineri, deoarece ei nu le cunosc și nu și le pot imagina și, prin urmare, nu le vor cere. Transmiteți-le ceea ce am menționat la începutul acestui document (o persoană care lucra acum 20 sau 30 de ani era independentă din punct de vedere financiar) și atrageți atenția asupra faptului că situația actuală este nejustificată și este rezultatul deciziilor luate de câțiva privilegiați din lume (elita prost numită), susținuți de politicieni care nu ne reprezintă în niciun fel.
– Nu acceptați situația spunând ceea ce sistemul vrea să spuneți: „așa stau lucrurile și lucrurile nu pot fi schimbate”. Atunci când acceptăm situația, colaborăm inconștient cu ea, iar „elita” prost numită așa, nu ne încalcă liberul arbitru, deoarece aceste măsuri sunt acceptate în mod voluntar. Deși poate fi greu de crezut, ei nu ne pot încălca „liberul arbitru” fără consecințe. Gândiți-vă doar că până și pentru a insera un cookie pe computerul dumneavoastră, au nevoie de aprobarea și consimțământul nostru.
Trebuie să ne exprimăm nemulțumirea prietenilor, familiei și pe rețelele de socializare, afirmând că NU SUNTEM DE ACORD CU ACEST CONTRACT DE MUNCĂ.
În cele din urmă, trebuie să subliniem că suntem în fața unei schimbări majore a sistemului actual. Ca urmare a acestei schimbări, poate apărea o nouă umanitate, mult mai corectă și mai echitabilă, sau un sistem dictatorial fără precedent în istorie.
Întrebarea este:
Ce sistem îți dorești pentru tine și pentru copiii tăi?
Antonio Pérez
