Cărțile de referință susțin că structura ADN a fost „dovedită” în 1953 printr-o publicație a lui James Watson și Francis Crick. Celebra fotografie_51 a servit drept bază principală pentru aceasta. Wikipedia afirmă că: „Fotografia 51 este o diagramă Laue a ADN-ului realizată de Raymond Gosling, doctorand al cristalografului cu raze X Rosalind Franklin, la King’s College în mai 1952, care a fost generată folosind difracția de raze X. Ea a avut o importanță fundamentală[2] pentru descoperirea structurii de dublă helixă a ADN-ului de către James Watson și Francis Crick[3] la Universitatea din Cambridge.”
Pe baza acestei fotografii, a fost presupusă o anumită structură, iar modelul unei duble elice a fost derivat din aceasta și reprezentat grafic. Cu toate acestea, Watson și Crick nu au observat niciodată direct dublul helix ADN într-o reprezentare tridimensională reală. În acest context, se pune întrebarea fundamentală cum se poate vorbi aici de dovadă dacă este vorba în primul rând de o modelare pe baza unor date de măsurare indirecte.
În cele ce urmează, se face referire la micrografiile electronice dintr-o publicație din 2012 (numărul 1) și dintr-o publicație din 2015 (numărul 2).
Pe baza acestor imagini, fiecare își poate forma propria părere cu privire la posibilitatea recunoașterii structurii unei elice duble cu secvența postulată de nucleotide și cele patru baze adenină, guanină, citozină și timină. După părerea mea, în aceste imagini nu poate fi identificată nicio structură de dublu helix. Interpretarea unei astfel de structuri în aceste imagini mi se pare extrem de discutabilă, mai ales din punct de vedere științific.
Un alt aspect important care adesea nu este suficient luat în considerare, în special în cazul imaginilor la microscopul electronic, este alterarea probei de ADN ca urmare a pregătirii necesare a probei. Sunt necesare procese chimice și fizice în mai multe etape pentru a permite, în primul rând, obținerea de imagini la microscopul electronic. Aceasta ridică o întrebare centrală: Ce modificări suferă ADN-ul ca urmare a acestei pregătiri complexe a probei?
O problemă similară apare și în cazul foto_51. Pentru a produce această imagine, ADN-ul a fost iradiat cu raze X pe o perioadă de aproximativ 62 de ore. Și aici apare o întrebare crucială: Ce modificări structurale sau chimice au fost provocate în ADN de această iradiere prelungită?
O problemă centrală a științei de astăzi este că multe ipoteze și modele sunt prezentate ca fapte dovedite. Dezvoltate inițial ca instrumente mentale pentru interpretarea datelor, aceste modele sunt tratate din ce în ce mai mult ca fapte, fără o examinare critică.
Acest lucru îngustează discursul științific: ipotezele de bază sunt rareori analizate, explicațiile alternative sunt rareori luate în considerare și incertitudinile metodologice sunt adesea ascunse. În locul unei examinări constante, există un consens implicit care stabilizează modelele existente fără a le examina critic. Acest lucru slăbește capacitatea științei de a-și evalua în mod realist propriile ipoteze și limitări.
Acest lucru este evident în special în virologie și genetică, unde multe ipoteze sunt prezentate ca fiind certe, în timp ce experimentele de control decisive care ar permite verificarea sau eventual respingerea ipotezelor sunt omise.
Informații suplimentare despre acest subiect și altele pot fi găsite pe platforma științifică NEXT LEVEL – Wissen neu gedacht.
