Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) se confruntă cu critici semnificative privind eșecurile sistemice și presupusa corupție care au subminat misiunea sa de a proteja sănătatea publică și au erodat încrederea publicului în siguranța vaccinurilor.
Unele dintre principalele eșecuri sistemice și acuzații de corupție includ:
Neprezentarea rapoartelor bienale obligatorii privind siguranța vaccinurilor
CDC, ca parte a Departamentului de Sănătate și Servicii Umane (HHS), nu a respectat un mandat legal esențial timp de peste trei decenii – în special, cerința prevăzută de Legea privind raportarile reacțiilor adverse la vaccinurile naționale la copii din 1986 (NCVIA) de a prezenta rapoarte bienale privind siguranța vaccinurilor către Congres. NCVIA a fost promulgată de președintele Ronald Reagan la 14 noiembrie 1986. Legea a fost un răspuns la o criză din anii 1970 și 1980, când procesele privind reacțiile adverse grave la vaccinuri, în special la vaccinul diftero-pertussis-tetanic (DPT), au amenințat viabilitatea financiară a producătorilor de vaccinuri care, la rândul lor, au amenințat că vor înceta să producă vaccinuri dacă vor mai trebui să plătească pentru daunele produse de produsele lor. NCVIA a urmărit să stabilizeze aprovizionarea cu vaccinuri prin crearea Programului național de compensare a daunelor provocate de vaccinuri (NVICP), prin eliminarea răspunderii producătorilor și prin instituirea Sistemului de raportare a reacțiilor adverse la vaccinuri (VAERS). Cu toate acestea, un aspect esențial a fost mandatarea Departamentului pentru Sănătate și Servicii Umane (HHS), din care face parte CDC, de a forma un grup operativ pentru vaccinuri mai sigure pentru copii și de a prezenta rapoarte bienale Congresului în care să detalieze eforturile de îmbunătățire a siguranței vaccinurilor, inclusiv progresele înregistrate în cercetare și reducerea reacțiilor adverse. Aceste rapoarte erau menite să asigure transparența și responsabilitatea, obligând CDC să monitorizeze și să îmbunătățească în mod activ siguranța vaccinurilor, menținând în același timp încrederea publicului.
Un proces intentat în 2018 de către Informed Consent Action Network (ICAN), reprezentată de Robert F. Kennedy Jr. a scos la iveală acest decalaj de 34 de ani, prin intermediul Freedom of Information Act (FOIA), forțând HHS să recunoască în instanță că nu există astfel de rapoarte. În ciuda acestei obligații legale clare, HHS și, prin extensie, CDC, nu au reușit să producă niciun raport bienal de la adoptarea legii. Acest lucru nu este considerat o simplă neglijență birocratică, ci o eludare deliberată a unui mandat al Congresului menit să protejeze sănătatea publică. Lipsa acestor rapoarte – și lipsa notabilă de interes din partea Congresului pentru a se asigura că acestea au fost produse, probabil, merge mână în mână cu, așa cum a recunoscut senatorul Bernie Sanders : „Fiecare republican a primit bani de la industria farmaceutică, la fel și democrații”.
Nu există studii de siguranță reale
Din punct de vedere istoric, vaccinurile au fost exceptate de la testele de siguranță riguroase dublu-orb, cu placebo adevărat. Această exceptare își are rădăcinile în considerente etice, practice și de reglementare, raționamentul fiind că ar fi considerat neetic și, prin urmare, inacceptabil să se refuze unui grup de control intervenții care pot salva vieți. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și alte organisme au descurajat utilizarea unui placebo adevărat în studiile în care este disponibil un vaccin, deoarece ar putea expune participanții la riscuri inutile. De exemplu, grupul de experți al OMS din 2013 privind utilizarea placebo în studiile privind vaccinurile a precizat că controlul placebo este acceptabil numai în cazul în care nu se poate răspunde la întrebarea studiului printr-un model de studiu controlat activ, riscurile sunt atenuate, iar cercetarea răspunde nevoilor locale de sănătate.
În practică, studiile dublu-orb, controlate cu placebo pentru vaccinuri sunt complexe și consumatoare de resurse. Vaccinurile necesită eșantioane de dimensiuni mari, iar menținerea mascării cu un placebo adevărat (de exemplu, soluție salină) este considerată o provocare din cauza efectelor secundare precum reacțiile la locul injecției. Se susține că utilizarea adjuvanților sau a altor vaccinuri ca martori ajută la menținerea vizibilității, rezolvând în același timp aceste probleme, așa cum s-a văzut în studiile pentru vaccinuri precum Gardasil și hepatita B, permițând cercetătorilor să evalueze eficacitatea și siguranța comparative în raport cu standardele existente. Sau ar putea fi vorba de o modalitate eficientă de mascare a efectelor secundare legate de adjuvant și de faptul că, compararea unui vaccin cu altul sau cu un adjuvant ascunde în mod eficient daunele provocate de ambele produse, deoarece nivelurile lor ar fi echivalente, în timp ce, în comparație cu un grup de control cu adevărat nevaccinat, nu ar prezenta aceleași grade de daune sau boli.
Industria farmaceutică și agențiile de reglementare precum FDA, influențate de normele industriei, au acceptat în mod tradițional aceste modele neștiințifice de studii de siguranță fără control placebo. De exemplu, autorizația de utilizare de urgență (EUA) a vaccinurilor COVID-19 în 2020 a fost acordată pe baza unor studii care au încorporat controale active pe măsură ce pandemia avansa. Această abordare de reglementare, susținută de CDC și HHS, reflectă un consens conform căruia sistemele de supraveghere postcomercializare, cum ar fi VAERS și VSD, pot compensa lipsa studiilor placebo anterioare aprobării.
Studiile de siguranță efectuate sunt adesea foarte scurte. Absența unor studii riguroase, pe termen lung, care să compare populațiile vaccinate și nevaccinate sau rezultatele tuturor dozelor de vaccin din programul de vaccinare a copiilor, agravează și mai mult această problemă, lăsând fără răspuns întrebările privind efectele cumulative.
Practici inadecvate de evaluare a siguranței vaccinurilor
Abordarea CDC privind evaluarea siguranței vaccinurilor a fost criticată pentru că se bazează pe sisteme precum VAERS și Vaccine Safety Datalink (VSD), care au limite foarte mari. Un studiu Harvard Pilgrim Health Care din 2010, finanțat de CDC, a arătat că VAERS surprinde mai puțin de 1% din evenimentele adverse legate de vaccinuri din cauza subraportării, o deficiență critică pe care rapoartele bienale erau menite să o abordeze.
Acuzații de capturare a industriei farmaceutice
Din 1986, în ciuda lipsei unor studii de siguranță cu dublu-orb și placebo adevărat, agențiile de reglementare au permis ca programul de vaccinare să crească până la 76 de doze până la vârsta de 18 ani(senatorul Marshall). În aceeași perioadă, bolile cronice au crescut vertiginos, 76,4% dintre americani suferă astăzi de o boală cronică, multe dintre acestea fiind legate de tulburări imunitare, iar rata autismului a ajuns la un nivel uluitor. Răspunderea limitată și aprobările accelerate par să fi avantajat mai mult industria farmaceutică decât sănătatea publică.
În consecință, agențiile acordă prioritate intereselor industriei, iar o explicație a acestui fapt, în afară de legăturile financiare inadecvate evidente și de faptul că CDC deține brevete pentru vaccinuri, este rotația constantă dintre personalul agențiilor și aceleași companii farmaceutice pe care sunt menite să le supravegheze. Un bun exemplu este Dr. Gerberding, director al CDC între 2002-2009 și ulterior președinte al Merck Vaccines între 2009-2014. Un alt caz demn de menționat este cel al lui Paul Offit, consilier cu influență îndelungată în cadrul Comitetului consultativ pentru vaccinuri și produse biologice conexe (VRBPAC) al FDA, responsabil cu examinarea și evaluarea datelor științifice privind siguranța și eficacitatea vaccinurilor și care oferă consiliere independentă cu privire la aceste aspecte comisarului FDA. Offit, un critic declarat al scepticismului privind vaccinurile – a declarat odată că un copil poate suporta în siguranță 10 000 de vaccinuri odată – nu a văzut nicio problemă în combinarea rolului său consultativ la VRBPAC cu o catedră de cercetare în valoare de 1,5 milioane de dolari finanțată de Merck sau cu faptul că este un deținător vechi de brevete pentru mai multe vaccinuri.
Acuzații de obstrucție internă
Acuzațiile de obstrucționare internă și de capturare a agențiilor de reglementare de către industria farmaceutică au fost, într-adevăr, aduse din nou în atenție de persoane precum secretarul HHS Robert F. Kennedy Jr., comisarul FDA Dr. Marty Makary și membrul ACIP recent numit, Dr. Robert Malone. Aceștia au evidențiat corupția sistemică din cadrul CDC, îndepărtarea tuturor membrilor anteriori ai ACIP din cauza conflictului de interese fiind un exemplu. Agitația din cadrul CDC provine în special de la lideri care, în consecință, au determinat schimbări de politică și acțiuni în cadrul CDC. Dr. Marty Makary a declarat, într-un interviu acordat după audiere, că i s-a blocat în mod constant accesul la datele privind siguranța vaccinurilor de către personalul CDC, care a oferit diverse scuze, dar a refuzat să furnizeze datele noii conduceri. Dr. Robert Malone, recent numit membru al ACIP și unul dintre inventatorii tehnologiei vaccinului cu ARNm, a povestit într-un alt interviu cum birocrații CDC au împiedicat Comitetul consultativ privind practicile de imunizare să evalueze independent datele privind siguranța vaccinului COVID-19, folosind „termenii de referință” ca instrument birocratic pentru a limita domeniul de aplicare al investigației. Kennedy însuși a afirmat că a fost împiedicat să acceseze datele privind siguranța timp de șapte luni. Această obstrucție a avut loc în timpul mandatului fostului director al CDC, Susan Monarez, pe care Trump a concediat-o ulterior, urmată de demisia altor patru oficiali din domeniul sănătății din cadrul CDC. Kennedy a comentat că cei responsabili pentru eșecurile catastrofale ale COVID : „Oamenii de la CDC… care au pus măști pe copiii noștri, care ne-au închis școlile, sunt oamenii care vor pleca”.
Acuzații de manipulare a datelor sau de reținere a datelor
În 2014, denunțătorul Dr. William Thompson a povestit cum i s-a ordonat lui și altor oameni de știință de la CDC să distrugă datele dintr-un studiu realizat în 2004(senatorul Bill Posey) care arăta o legătură între vaccinul ROR și autismul la copii, în special la băieții afro-americani.
Senatorul Johnson va prezenta în această săptămână, împreună cu avocatul principal al ICAN, Aaron Siri, un studiu de înaltă calitate realizat „de o instituție importantă care a constatat în mod neconvenabil rate mult mai ridicate ale diferitelor boli cronice în rândul copiilor vaccinați”. Studiul a fost finalizat în 2020, dar, în ciuda promisiunilor, nu a fost niciodată publicat.
CDC a susținut că vaccinurile COVID-19 sunt sigure și eficiente și că V-safe, un sistem de monitorizare a siguranței vaccinurilor, face parte din „cel mai intens efort de monitorizare a siguranței din istoria Statelor Unite”. Cu toate acestea, CDC a refuzat să facă publice datele V-safe care să susțină aceste afirmații. Datele au fost obținute de ICAN abia după mai multe procese. Aceste date sunt acum disponibile pe pagina lor: V-safe Dashboard.
Concluzie
Este nevoie de o revizuire radicală a agențiilor de reglementare și a paradigmei de testare a siguranței vaccinurilor și există un sprijin public foarte puternic pentru aceasta. Abordarea „încredere în știință” a conducerii anterioare a CDC, în ciuda lipsei de suport științific pentru politicile lor, cum ar fi blocajele, mandatele pentru mască, distanțarea socială, mandatarea de noi tehnologii netestate sau afirmația lor că vaccinurile pentru copii sunt „sigure și eficiente”, în ciuda faptului că nu a fost efectuat niciun test de siguranță adevărat, iar vaccinurile au dovedit în instanță că nu sunt nici una, a eșuat lamentabil. Aceste practici neștiințifice ale industriei vor fi înlocuite acum de noile conduceri de la HHS, CDC și FDA cu o știință la standarde de aur și cu o revizuire a procesului de aprobare a vaccinurilor, care necesită studii pe termen mai lung și o supraveghere independentă, lipsită de influența industriei. Faptul că industria și apărătorii săi nu sunt multumiți este de înțeles.
Cea mai bună soluție ar fi abrogarea Legii din 1986 privind vătămările provocate de vaccinuri. Astfel, producătorii de vaccinuri ar scăpa de scutul lor de răspundere, devenind răspunzători pentru rănile cauzate de produsele lor.
